Avem impregnat in mentalul colectiv necesitatea de a ne supraestima, este nevoie primordiala ce ne defineste existenta pe acest pamant. Ne chinuim de cativa ani sa gasim un brand de tara, ceva care sa ne defineasca si nu ne-am dat seama ca era extrem de simplu sa ne identificam trasatura fundamentala: incapacitatea de a percepe obiectiv realitatea.
Reusim de fiecare data sa abordam cu bascalie lucrurile serioase si sa exageram pana la penibil superficialitatile. Suntem superficiali, insa chiar credem sincer ca putem juca roluri istorice extrem de importante. Suntem, deoarece chiar asa ne credem, un popor erou. Suntem pavaza crestinismului si ultima speranta a Europei civilizate. Acesta teorie, impreuna cu cea in care blamam lipsa recunostintei vesnice a Europei civilizate, in fata sacrificiului de secole pe care l-am facut pentru a-i apara, domina intreaga istoriografie oficiala. Poate tocmai pentru ca suntem atat de suparati pe cei din vestul Europei, consideram ca ar trebui sa ne accepte obligatoriu asa cum suntem, cu defectele noastre, si in numele unei recunostinte supreme, sa ne lase sa-i deposedam de toate bunurile lor fara sa se supere.
Tocmai pentru ca avem impresia ca avem intr-un fel o misiune mesianica, importanta pentru existenta linistita a tuturor popoarelor europene, am acceptat atat de usor, fara nici cea  mai mica dezbatere publica, celebrul deja scut anti-racheta al USA. Nu discut aici daca aceaste instalatii, in lipsa unor date tehnice certe, sunt sau nu de natura sa pericliteze pacea regionala, insa afirm cu orice tarie ca foloseste exclusiv intereselor americane, iar noi, in ciuda infatuarii noastre, suntem niste pioni dispensabili, in functie de cerintele strategice ale momentului.
Nu stiu daca prezinta sau nu mare interes faptul ca aceste rachete au fost amplasate aici, pentru a intimida sau nu statele considerate agresoare - gen Iran -, mai important mi se pare reactia aproape furibunda a Rusiei la aceste planuri pe care incerca sa le implementeze NATO – si mai ales americanii in aceasta parte a lumii.
Rusia considera, evident ignorand total dreptul fiecarei natiuni de a-si stabilii propriul destin, ca orice complex militar nou in Europa de Est este indreptat organic impotriva ei, uitand foarte convenabil sa-si reaminteasca ca aceste natiuni au si de ce sa se inarmeze impotriva ei. Ultimii 60 de ani demonstreaza  cu prisosinta ca idei ca suveranitatea sau autodeterminarea sunt simple supozitii filozofice, cand interesul unor state mai mari intra in contradictie cu interesele lor.
Din pacate, acesta metoda de abordare a lucrurilor este comuna tuturor statelor mari – atat USA, cat si Rusia – si, ori de cate ori au interesul, reamintesc natiunilor mai marunte cine este seful.
Mergand pe aceeasi logica a conflictului posibil, Rusia recurge la toate mijloacele necesare pentru a-si folosi toate resursele ramase pentru a se opune oricarei initiative NATO, indiferent de natura acesteia. Daca in 2008, ca urmare a probabilitatii de a se instala un scut anti-racheta in Cehia – Polonia, Rusia, folosindu-se de o problema interna a altei tari, a invadat Georgia cu o brutalitate ce iti amintea de barbaria celui de-al doilea razboi mondial, sunt sigur ca recentele evenimente, ce anunta amplasarea unui nou scut la Marea Neagra, nu vor ramane fara raspuns.
Deja primele semne ale reactiei Rusiei se vad. Sambata, presedintele rus Medvedev a aprobat modificarea doctrinei militare oficiale care prevede inclusiv bombardamente nucleare preventive ale potentialilor inamici.
Indraznesc sa afirm ca prin aceasta noua masura pripita de acceptare pe teritoriul Romaniei a scutului anti-racheta american, am periclitat in totalitate integrarea Moldovei in UE, Rusia fortand, prin toate mijloacele de acum incolo, o reintoarcere a acestui teritoriu in sfera sa de influenta.
Imi este teama ca, acest joc al albinutei romanesti de sicanare constanta a ursului rusesc, sa nu forteze o reactie impulsiva si necontrolata a acestuia din urma. Cat despre control, ce sa mai zicem, poate regina albinutelor – USA, va inceta odata acest joc periculos. Periculos pentru altii.

Tranzitie usoara